Prima pagină > EXCLUSIV TV > Cristian Tzecu, al 28-lea „Premiant fără premiu”

Cristian Tzecu, al 28-lea „Premiant fără premiu”

COPERTA copyCampania PREMIANȚII FĂRĂ PREMII a depășit granițele județului Hunedoara. Prima dată s-a întâmplat prin atenția de care s-a bucurat din partea presei românești. Atenția gazetarilor a fost reținută de modul în care societatea civilă hunedoreană a ales să-și prețuiască oamenii de valoare. Pornită cu emoție firească, generată și de dorința de a vedea materializat un proiect menit să aducă un plus de normalitate în societate, campania de la Deva a ajuns în scurt timp să devină un eveniment obișnuit și statornic al agendei publice, iar asta fost posibil doar determinării și regăsirii participanților în valorile și principiile promovate. PREMIANȚII FĂRĂ PREMII au trecut dincolo de limitele administrative ale județului hunedorean când Vlad Ciotescu, tânărul nevăzător din Timișoara, care ne-a arătat tuturor cum este să vezi viața prin intermediul muzicii. A fost un moment plin de încărcătură emoțională, care a marcat extinderea campaniei la nivel regional.
Pentru ediția următoare a acestui eveniment vă propunem să ieșiți din case la ora obișnuită pentru a cunoaște un român care cinstește, onorează, România prin ceea ce face. Timișoreanul Cristian TZECU s-a întors de curând de pe Annapurna, prima expediție românească pe acest vârf. Nu o să vorbim foarte mult despre palmaresul acestui om puternic și valoros, pentru că o face de la sine propriul CV, pe care îl prezentăm mai jos. Înainte de a fi alpinist, fotograf, doctor al Univeristății Politehnice din Timișoara, Cristian Tzecu este un om care nu a rămas insensibil la problemele celorlalți și s-a implicat în activitatea organizațiilor nonguvernaentale care vin în sprijinul celor cu nevoi speciale. Despre toate aceste lucruri o să aveți ocazia să-l întrebați direct, sâmbătă, 14 iunie 2014, când va veni de la Timișoara ca să-l cunoaștem.
Dragi prieteni, cu emoție vă anunțăm faptul că, sâmbătă 14 iunie 2014 ne vom vedea cu omul Cristian Tzecu. Aveți ocazia să-l cunoașteți, să- spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care-i vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind, la ora 11.00, în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.

Ființăm într-o lume în care toate obiectele realității sunt supraexpuse. Totuși, sensurile acesteia stau învăluite într-o negură impenetrabilă. Specia umană se găsește, prin urmare, în fața unei aporii colosale.
Suntem suspendați deasupra vieții asemenea acrobaților. Pășim după propria știință și îndemânare printre obiecte, evenimente, sentimente și denumim lumea potrivit propriei subiectivități. Suntem aidoma unor Atlași liliputani, care poartă pe umeri, poveri infinit mai mari decât cele ale concretului. Căutăm cu înverșunare remedii antidepresive la Golgota vieții și a timpului care pedalează nebunește pe o bicicletă de damă. Tot ceea ce ni se dezvăluie diferit față de reperele proprii devine fie abnorm și hulit, fie venerat și scandat cu entuziasm. Ne gândim la binele cel mai profund în termenii reflexivității și ignorăm cu dispreț ideea Binelui tranzitiv și orientat mereu înspre un obiect extern propriei ființe.
Identitățile clasice au devenit anacronice iar ”persoana” s-a diluat și ea în nicknames sofisticate sau obscure. Suntem în situația de a predica sensuri noi despre o realitate pe care ne-o imaginăm imensă, însă stăm chirciți într-o lume micuță și claustrantă.
Cristian Tzecu, ”Cristi” sau ”Țe” este unul dintre aceia care descoperă lumi. El nu este un explorator, ci, mai degrabă un scufundător din Delos printre artefactele arhaice ale sensurilor originare ale lumilor care pentru noi, pot fi doar imaginate. Unul care își ”Țe-”se pașii pe cărările abrupte ale munților pentru a ne aduce din profunzimile înălțimilor, culoarea originară a Ideilor platonice. ”Țe-”sătura complicată și obscură a vieții devină simplă și inteligibilă dacă îl privim pe Cristi atunci când pășește pe Annapurna. Astfel, pentru noi, cei care îi privim ascensiunile, Cristian Țecu ne dezvăluie o agată neprețuită a lumii, a vieții, a ființării…
El este un homo novus, adică unul dintre aceia care nu are nevoie de likes și shares ca să-i legitimeze gesturile sau să le ofere greutate sau importanță.
În lumea aceasta sărăcită de sensuri, dintre noi toți, Cristian Țecu are ”ceva de spus…”
Așa îl vede Cătălin Tibori, de la Syncreto, pe Cristian Tzecu

Ascensiuni de referință / Expediţii:
2012: Urcă pe bicicletă până la 5738m pe vulcanul Ojos Del Salado 6893m, din Chile, și îi atinge ulterior vârful. Duce pe vârf semnăturile autoreprezentanților de la Ceva De Spus. Împreună cu Cătălin Neacșu realizează cea mai înaltă ascensiune românească folosind bicicleta.
2010: Participă la Maratonul Marilor Pereți, cu Zsolt Torok, pe Peretele Linceul din Grande Jorasses (premieră românească), și pe Ruta Integrală Peuterey.
Duce pe Mont Blanc 4810m semnăturile autoreprezentanților de la Ceva De Spus.
2009: Grandes Jorasses 4201m, pe ruta Pilierului Walker, Franța, cu Zsolt Torok
2008: Ama Dablam 6856m Himalaya, Nepal, cu Zsolt Torok. Duce semnături ale elevilor Școlii Generale Nr 12 din Timișoara.
Urcă pe bicicletă trecătoarea Khardung La, 5374m Himalaya, India, cu Cătălin Neacșu
2007: Grandes Jorasses 4201m, Petit Dru 3872m, Franța (Premiere românești pe traseele Ma-Ika și Petit Dru – Perete Sudic), cu Zsolt Torok
2006: Cho Oyu 8201m Himalaya, Tibet, cu Zsolt Torok și Cătălin Neacșu. Duce pe vârf semnături ale unui grup de persoane cu dizabilități, de la Fundația Pentru Voi.
2005: Shishapangma Central Summit 8012m din Himalaya, Tibet (premieră românească). Duce pe vârf semnături ale unui grup de persoane cu dizabilități, de la Fundația Pentru Voi.
2003: Quitaraju 6040m, (premieră românească), Cordillera Blanca, Peru
1999: Khan Tengri 7010m până la cota 6800, din Tian-Shan, Kîrgîzstan
1996: Pik Lenin 7134m din Pamir, Kîrgîzstan
1995: Pik Kavkaz 4280m (rută în premieră românească), Elbrus 5642m din Caucaz, Rusia
Distincții și premii
Artist audio-vizual al Federației Internaționale de Artă Fotografică – 1997
Diploma de Excelență acordată de Primăria Timișoara – 2005, 2006
Titlul de Doctor al Universității Politehnica din Timișoara – 2010
Multiple premii naţionale şi internaționale la concursuri fotografice şi de diaporamă.

INTERVIU cu Cristian Tzecu, membru al primei expediții românești pe Annapurna: ”Nu opinia publică mă interesează”
April 23, 2014 by Andrei Stanca
Prima expediție exclusiv românească pentru cucerirea vârfului Annapurna din Himalaya a început la sfârșitul lunii martie și se va încheia la sfârșitul lunii mai. Fără mască de oxigen și fără șerpași care să-i ajute, Cristian Tzecu, Zsolt Torok, George Porancia și Cătălin Neacșu vor încerca să ajungă pe vârful de 8.091 de metri, cu un steag semnat de persoanele cu dizabilități din Timișoara.
Înainte de a pleca în expediție, Cristian Tzecu a stat de vorbă cu noi și ne-a povestit despre frumusețea muntelui, despre prietenii lui din Timișoara cărora vrea să le poarte semnăturile cât mai sus, dar și despre riscurile care îi așteaptă pe cei patru alpiniști în încercarea lor de a cuceri unul dintre cei 14 ”optmiari” din lume.
eMunte: De ce ați ales să mergeți de Annapurna, știind că este un munte foarte periculos? Sau tocmai aceasta este provocarea?
Cristian Tzecu: Problema stă în felul următor: eu am umblat mult cu Zsolt Torok, suntem prieteni la cataramă, am făcut mulți munți faini împreună. Anul trecut eu n-am putut pleca și a fost el pe Nanga Parbat. A fost primul optmiar, a fost o mare realizare și el a venit cu ideea de Annapurna. Pe de altă parte, okay, e periculos, dar nu mă duc pentru că e periculos, ci mă duc pentru că e un munte cu o istorie frumoasă, știind că acesta este primul optmiar atins de către om. E un optmiar, un vârf serios! Nu m-aș lega atât de faptul că este un munte periculos, ci de faptul că este un munte interesant, un munte frumos, special și care merită urcat.
eMunte: Ați mai urcat pe un optmiar?
C.T.: Da. Pe Cho Oyu și pe Vârful Central Shishapangma. Atenție, Shishapangma are vârful principal, care este mai înalt decât cel central!
eMunte: Este prima expediție românească pe Annapurna. Sentimente deosebite?…
C.T.: Români au mai fost. Adică Horia Colibășanu. Horia a ajuns pe vârf. Horia s-a lipit la alte expediții, a fost împreună cu străini. Noi o să fim noi cu noi, și asta dă un alt sentiment, faptul că români cu români își unesc puterile ca să ajungă pe vârf. Și, da, nu avem nici șerpași care să ne ajute și vom fi doar noi, românii. Deci asta înseamnă expediție românească.
eMunte: La ce dificultăți vă așteptați în timpul expediției?
C.T.: Există riscuri prevăzute și neprevăzute. Un risc prevăzut este acomodarea cu lipsa de oxigen, iar noi nu o să avem oxigen suplimentar. Am mai făcut chestia asta, știu ce înseamnă să respiri aer foarte rarefiat, și pentru asta lăsăm organismul să se obișnuiască. Este frigul. Am pățit, la Cho Oyu, să suferim, de frig, foarte rău în ziua de vârf. Este deshidratarea, pentru că sus, la altitudine, trebuie să bei foarte multă apă sau ceai. Riscurile care nu țin de noi și pe care nu le putem prevedea ar fi, în primul rând, căderile de gheață, de zăpadă sub formă de avalanșă, și ar fi partea cu vremea. Însă, față de acum niște ani, noi o să beneficiem, ca toate expedițiile din Himalaya, de o prognoză specifică zonei și sperăm să aibă o acuratețe cât mai bună, ca să știm când să înaintăm și când să ne cuibărim mai bine în zăpadă.
eMunte: Vizavi de partea umanitară, credeți că opinia publică e sensibilă la mesajul pe care vreți să-l transmiteți ducând pe vârf steagul cu semnăturile persoanelor cu handicap?
C.T.: Mie mi se rupe de ce zice opinia publică, deci nu pentru opinia publică o fac. Prietenii mei sunt din Timișoara, eu sunt din Timișoara, mi se rupe de opinia publică. Eu vreau, pentru acești oameni pe care îi respect, să duc semnăturile lor cât mai sus și, în felul acesta, ei își capătă încrederea în ei. Le-am mai dus steagul cu semnături și pe alte vârfuri, și pentru ei a contat foarte mult și cred că în continuare o să conteze. Deci nu opinia publică este cea care pe mine mă interesează în această etapă. Ce mă interesează este ca mesajul lor, cauza lor să fie aflată și de alți oameni, care să-i privească așa cum vor ei, cu respect, nu cu milă. Încerc, prin chestia asta, să le fac cunoscută lupta în rândul altor persoane care nu se confruntă cu dizabilitatea, pentru că, în cercul lor de persoane cu dizabilități sau de persoane care sprijină astfel de oameni, ce fac ei este arhicunoscut și unul din președintele acestei asociații a câștigat Gala Persoanelor cu Dizabilități, organizată de TVR, ceea ce este o chestie foarte tare.
Cristian Tzecu este alpinist și fotograf și a urcat, până acum, pe două vârfuri de peste 8.000 de metri altitudine. Annapurna va fi cel de-al treilea optmiar din palmaresul său și bănuim că nu se va opri aici. Fotografiile sale pot fi văzute pe site-ul său momente.ro și pe pagina sa de Facebook.
http://www.emunte.ro/interviu-cu-cristian-tzecu-membru-al-primei-expeditii-romanesti-pe-annapurna-nu-opinia-publica-ma-intereseaza

Anunțuri
Categorii:EXCLUSIV TV
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Ghiocel07

Niciodata nu e prea tarziu !

AFACERI IN VALEA JIULUI

Ati accesat cotidianul on-line AFACERI IN VALEA JIULUI. Se actualizeaza zilnic !

%d blogeri au apreciat asta: